Așezate pe Dealul Cetății, la o altitudine de 496 de metri, ruinele Cetății Siriei domină întreaga regiune. Stilul acestei cetăți este romanic, iar donjon-ul impresionează prin masivitatea sa, fiind locuibil și prevăzut cu 2-3 etaje, iar partea superioară dispune de creneluri.

Cetatea a rezistat aproape intactă până în anul 1784, când a fost distrusă de trupele habsburgice, astăzi rămânând doar ruine.

Istoricul Cetății Siriei din comuna Siria ne poartă în secolul al XIII-lea, considerând că partea cea mai veche a cetății a fost donjon-ul, iar restul zidurilor au fost adăugate treptat până în secolul al XVI-lea. La construirea părților vechi ale cetății au fost utilizate chiar cărămizi romane, marcate cu semnul Legiunii a XIII-a Gemina. Cetatea este cunoscută și datorită voievozilor și cnezilor români care au avut un rol conducător în această cetate. Un document din 1440 menționează un anumit Ștefan Vodă din Siria, urmat de menționarea în anii următori a voievozilor din Araneag, Cladova, Capalna, Ciuci, Crisul Alb, Halmagiu și Ribita.