Construit în secolul al XVIII-lea, Palatul Baroc din Oradea este un reprezentant de seamă al stilului baroc în România și reprezintă unul dintre cele mai importante puncte de atracție turistică din zonă. În aceeași perioadă s-a edificat și Basilica Romano-Catolică, precum și Șirul Canonicilor, toate păstrând același stil arhitectural.

Fatada palatului este simetric decorată cu pilastri sub forma de capiteluri ionice, împodobită cu ghirlande și falduri, având rolul de a decora în mod elegant ferestrele și porțile de acces. Interiorul impresionează printr-un stil destul de sobru, atât în holul de la intrare, cât și în camerele de la etaj. Sala festivă se remarcă prin dimensiuni și decor, cu picturi realizate în 1879 de către pictorul Francisc Storno, în stil renascentist. Stilul baroc este continuat și în Capela Palatului, unde picturile sunt de o importanță deosebită. Pe tavanul capelei, o adevărată operă de artă imită bolta cerească, iar deasupra altarului este reprezentată imaginea Sfântului Boromeu rugându-se în timpul epidemiei de ciumă.

Celelalte încăperi ale palatului păstrează stilul arhitectural care a consacrat clădirea din Oradea, caracterizându-se prin sobrietate și eleganță. Pilastrii cu capiteluri corintice, șemineele de faiantă și seminee decorate cu marmură colorată sunt elemente remarcabile. Etajul doi și parterul mențin aceeași eleganță cu influențe de origine austriacă, transpusă însă într-un stil mai simplu și mai ușor de parcurs.

Istoricul Palatului Baroc din Oradea arată că în anul 1762 au început lucrările de construcție, având scopul de a deveni sediul Episcopiei Romano-Catolice din Oradea. Arhitectul austriac Franz Anton Hillebrandt a condus lucrările, reușind să construiască, în următorii 15 ani, un palat pe trei nivele, în formă de U, cu un acoperiș specific stilului baroc austriac. La 17 ianuarie 1971, Palatul Baroc din Oradea a devenit sediul Muzeului Țării Crișurilor, rămânând și în prezent unul dintre muzeele de talie internațională.