Ioan Slavici s-a născut în comuna Siria, județul Arad, la 18 ianuarie 1848. Casa sa de naștere nu mai există, fiind demolată în jurul anului 1900, iar astăzi se cunoaște doar locul în care a fost construită.

Actuala Casă Memorială Ioan Slavici a fost inaugurată în 1950, la comemorarea a 25 de ani de la moartea sa. O machetă a casei natale se află expusă într-o vitrină din muzeu, reprezentând stilul caselor țărănești din zonă, cu acoperiș în două ape, învelit cu țiglă, având două camere și o tindă, datând din jurul anului 1780.

Colectia documentară expusă în muzeu este în mare parte rezultatul donației uneia dintre fiicele lui Ioan Slavici (Fulvia Struteanu) și a fiului acesteia, Alexandru Struteanu. Această colecție include cărți din opera scriitorului, ediții princeps, scrisori, ziare, reviste, fotografii și mobilier de epocă.

Expoziția muzeului este organizată pe mai multe teme, precum: Siria – mediul istoric și geografic, copilăria, școlile absolvite (Arad, Timișoara), studiile universitare, prietenii literare (Eminescu, Maiorescu, Cosbuc), consacrarea literară la Tribuna din Sibiu, activitatea sa pe tărâmul istoric și pedagogic, ultimii ani din viață, posteritatea sa, studii despre viața și activitatea poetului, traduceri din diverse lucrări, și realizări cinematografice bazate pe operele lui Slavici.

An de an, muzeul atrage sute de turiști, în special tineri, datorită informațiilor deosebite conservate aici.

Așezate pe Dealul Cetății, la o altitudine de 496 de metri, ruinele Cetății Siriei domină întreaga regiune. Stilul acestei cetăți este romanic, iar donjon-ul impresionează prin masivitatea sa, fiind locuibil și prevăzut cu 2-3 etaje, iar partea superioară dispune de creneluri.

Cetatea a rezistat aproape intactă până în anul 1784, când a fost distrusă de trupele habsburgice, astăzi rămânând doar ruine.

Istoricul Cetății Siriei din comuna Siria ne poartă în secolul al XIII-lea, considerând că partea cea mai veche a cetății a fost donjon-ul, iar restul zidurilor au fost adăugate treptat până în secolul al XVI-lea. La construirea părților vechi ale cetății au fost utilizate chiar cărămizi romane, marcate cu semnul Legiunii a XIII-a Gemina. Cetatea este cunoscută și datorită voievozilor și cnezilor români care au avut un rol conducător în această cetate. Un document din 1440 menționează un anumit Ștefan Vodă din Siria, urmat de menționarea în anii următori a voievozilor din Araneag, Cladova, Capalna, Ciuci, Crisul Alb, Halmagiu și Ribita.