Biserica datează din secolul al XII-lea, având ca punct de plecare o veche temelie romanică. Panta abruptă din vest, mai puțin expusă atacului, a fost întărită în secolul XVII printr-un zid rectangular, care cuprinde sectorul nord-vestic al incintei, două turnuri devansate plasate în nord și vest (cel din nord, cu trei nivele, construit în 1630 de către arhitectul Johann Hartman, turnul de vest, cu patru nivele, ridicat în 1648-49).

Turnurile construite pe panta platoului sunt mult mai înalte în exterior decât în incintă, unde al doilea nivel al lor se află la nivelul solului. Ambele turnuri din secolul XVII au coridoare de apărare cu parapet de paiantă, ulterior îmbrăcat în scânduri. Nivelul superior al turnului de vest, cu mici ferestre spre nord și sud, iar în colțul de nord-est cu un orificiu pentru evacuarea fumului din vatră, servea ca locuință pentru preot în caz de asediu.

Bine de știut: În anii 1970-71, cetatea a fost temeinic restaurată, reconstruindu-se coridorul de apărare al bastionului de est, iar după 1990, a intrat în patrimoniul mondial UNESCO.