Cu o istorie demnă de luat în seamă, Mănăstirea Sinaia reprezintă o adevărată bijuterie arhitecturală în inima Munților Bucegi. Această ctitorie a spătarului Mihail Cantacuzino a traversat un trecut adesea marcat de evenimente sângeroase. Cu toate acestea, mănăstirea a rămas în picioare, fiind admirată și astăzi de către turiștii care vizitează stațiunea Sinaia.

Stilul arhitectural brâncovenesc, împreună cu pictura murală, reprezintă puncte de atracție pentru turiști, transformând Mănăstirea într-o adevărată operă de artă și monument istoric.

Legenda spune că Spătarul Mihail Cantacuzino, în timpul unei vizite la Ierusalim, a ajuns și la Muntele Sinai, unde a fost impresionat de mănăstirea ortodoxă cu hramul Sfintei Catherina, ce veghează la locurile sfinte din acele ținuturi. Fascinat de această experiență, el a hotărât să construiască la întoarcere în țară o mănăstire cu numele Muntelui Sinai. După observarea terenului în timpul călătoriilor sale, a decis să o așeze în aceste locuri, captivat de natura ocrotitoare a regiunii. Construcția a durat cinci ani, începând în anul 1690 și terminându-se în anul 1695. Mănăstirea era menită să fie un loc de refugiu pentru pustnicii care se opreau în Munții Bucegi și o fortăreață pe drumul comercial București – Brașov. Inițial, mănăstirea a găzduit 12 călugări, urmând astfel exemplul apostolilor lui Hristos. Odată cu trecerea timpului, numărul călugărilor a crescut, motiv pentru care a fost construită “Curtea Nouă”, ridicată în perioada 1843-1846.

Bine de știut: În prezent, Mănăstirea poartă hramul Sfintei Fecioare Maria.