Mănăstirea Sămbăta, cunoscută și sub numele de Mănăstirea Brăncoveanu de la Sămbăta de Sus, este o mănăstire de călugări cu o istorie bogată.

Inițial, în 1657, a fost construită o biserică din lemn cu dublul hram al Adormirii Maicii Domnului și Izvorul Tămăduirii, la inițiativa vornicului Preda Brăncoveanu. Sub îngrijirea domnitorului Constantin Brăncoveanu, între anii 1696-1707, s-a ridicat o biserică zidită. Picturile murale au fost realizate de zugravii Ionașcu și Pană în 1766. În anul 1785, în timpul răscoalelor religioase din Ardeal, biserica a fost distrusă cu tunul de către generalul habsburg Preiss.

Restaurarea bisericii a fost inițiată de către Mitropolitul Nicolae Bălan în 1926, iar sfințirea finală a avut loc în 1946, în timpul domniei regelui Mihai I, acesta fiind considerat al doilea ctitor al mănăstirii.