Mănăstirea Ghighiu este situată în satul Ghighiu, județul Prahova.
Primele menționări documentare ale mănăstirii datează de la sfârșitul secolului al XVI-lea, când schitul logofătului Coresi și al jupăniței Slăvița sunt consemnați în documente. Construcția bisericii mănăstirii a început în 1858, sub îndrumarea starețului Eftimie, și a fost sfințită la data de 31 martie 1866. Pictura bisericii poartă semnătura lui Gheorghe Tattărescu.
De-a lungul timpului, Mănăstirea Ghighiu a fost afectată de incendii repetate, iar în 1922, într-un astfel de incident, biblioteca valoroasă a mănăstirii a fost grav afectată. În timpul Primului Război Mondial, armata germană a provocat distrugeri, transformând mănăstirea într-o fabrică de conserve și alungând călugării. În Al Doilea Război Mondial (1944), mănăstirea a fost bombardată, iar ulterior, în anii ’50, Patriarhul Justinian Marina a restaurat ansamblul monahal, transformându-l într-o mănăstire de maici.
La Mănăstirea Ghighiu, se găsește o icoană faimoasă a Maicii Domnului, cu puteri vindecătoare, care datează din secolul al XVI-lea. Această icoană a fost oferită în 1958 de către episcopul Vasile Samaha din Sergiopolis, Siria.