Turnurile care întăreau incinta orașului au fost construite într-o perioadă relativ scurtă de timp și realizate după o arhitectură militară gotică, toate având o asemănare în infățișare. Turnul Dogarilor este singurul care s-a păstrat din totalul de 18, restul fiind demolate în urma dispozițiilor date de Curtea Imperială de la Viena, în anul 1863.
Turnul este situat în zona centrală a Bistriței și are o înălțime de 25 de metri. Este repartizat pe trei nivele, cele superioare fiind împărțite în două încăperi printr-un perete despartitor și prevăzute cu ferestre. Nivelul inferior era necompartimentat, folosit pe post de magazie, accesul fiind permis printr-un portal masiv. Turnul era legat de Abația Benedictinilor printr-un tunel subteran, care se continua spre Catedrala Evanghelică, ca apoi să ajungă pe dealul fostei cetăți de pe Burich, un deal situat în apropierea orașului.
Ca plan, este o construcție rectangulară, dimensiunile lui fiind de 6,30 m / 9,90 m. Față de zidul de incintă are o retragere de 2,00 m spre interiorul orașului vechi, ieșind spre exterior cu 5,10 m. Construcția este realizată din piatră, iar spațiul interior este compartimentat în două zone, printr-un perete despartitor cu o grosime de 0,65 m. Zidurile exterioare au o grosime de 1,10 m spre exterior, iar spre interiorul orașului de 1,00 m la parter, iar la restul etajelor de 0,80 m. Parterul este, de fapt, un demisol înalt de 2,50 m. Intrarea în acest spațiu se face dinspre oraș, printr-o ușă cu un ancadrament de piatră în arc frânt. Există un astfel de ancadrament la o ușă ceva mai mare și în spațiul interior, asigurând accesul spre primul etaj.
Acesta este luminat prin două ferestre, una îndreptată spre Schiferberg, alta spre sud, ferestre care serveau ca guri de tragere.
Bine de știut: Alături de Turnul Dogarilor, există și turnul rotarilor, frânghierilor, tâmplarilor, aurarilor, măcelarilor, sălătorilor, fierarilor, croitorilor, fiecare ridicat și întreținut pe cheltuiala breslei respective.
