Munții Carpați reprezintă un lanț muntos integrat în vastul sistem montan central al Europei. Întins între Bazinul Vienei și culoarul Timocului, acești munți formează un arc cu o lungime de 1.500 km și o lățime de 130 km.

Configurat pe o rază de aproximativ 6 grade în latitudine și 10 grade în longitudine, lanțul carpatic se întinde pe teritoriul a opt țări: Austria, Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria, Ucraina, România și Serbia. Carpații se caracterizează prin înălțimea moderată sau redusă, majoritatea sectoarelor având altitudini sub 2000 de metri.

Vârful Gerlachovský, în Munții Tara din Slovacia, înregistrează cea mai mare altitudine din lanțul Carpatic, atingând 2.655 m. În România, cel mai înalt vârf este Modoveanu, cu altitudinea de 2.544 m, situat în Carpații Meridionali, în Munții Făgăraș.

Munții Carpați dispun de depresiuni intramontane extinse, iar culmile lor se caracterizează prin suprafețe întinse, acoperite de pajiști. În plus, această regiune găzduiește cel mai mare lanț vulcanic din Europa. În cadrul reliefului carpatic, se întâlnesc frecvent roci cristaline, roci eruptive și roci sedimentare, contribuind la formarea unor pante blânde și diverse peisaje.