Traseul cu Mocănița, până sus în vârful muntelui, a început într-o dimineață cu multă zăpadă, oferindu-ne o experiență de poveste. Ningea ca în povești, iar noi și alți pasionați așteptam cu nerăbdare parcurgerea încetinită a trenului cu abur, admirând un peisaj desprins din basme și ascultând povești nesfârșite despre acest tren harnic, pe care fiecare călător le transmitea mai departe.
Fără a vedea, este greu să crezi, așa că ne-am hotărât să explorăm această aventură în Maramureș. Cu jumătate de oră înainte de plecare, am ajuns în gară, locul unde Mocănița își pregătea motoarele cu nerăbdare pentru a asigura o călătorie perfectă. Acolo, în gară, aromele de gogoși calde și ceai de fructe ne-au întâmpinat, iar aceste delicii puteau fi savurate fie la Muzeul Elefant, o altă atracție a locului, fie în timpul călătoriei, la cea de-a doua oprire sau în vârf, la Paltin.
Un vagon vechi, încărcat cu istorie, ne-a primit cu căldură. Fiecare pasager avea locul său, iar surpriza a fost că, în ciuda frigului de afară, era foarte călduros în interior, soba pe lemne fiind alimentată din loc în loc chiar de către călători. De la început, se putea observa emoția în ochii tuturor călătorilor, gata să exploreze un traseu de basm, cu omăt până la genunchi, brazi înalți și sunetul prietenos al Mocăniței.
Cu încetinitorul, Mocănița și-a început călătoria… Căsuțele maramureșene, așezate pe crestele munților, ne salutau călduros pe Valea Vaserului. Totul era atât de frumos încât cu greu puteam să ne desprindem privirile de la ferestrele vechi ale trenului, încercând să imortalizăm sute de imagini frumoase pentru suflet.
La prima oprire, chiar dacă scurtă, am coborât în zăpada pufoasă, am respirat aer proaspăt și ne-am bucurat de peisaj. Am mers aproximativ 40 de minute până la următoarea oprire, într-un peisaj montan impresionant, unde Mocănița a fost alimentată cu apă și pasagerii serviți cu gogoși și ceai cald.
Călătoria noastră a continuat, trecând prin tuneluri în munte și priveliști desprinse din basme. Am fost fascinați și curioși să vedem ce ne așteaptă la Paltin. Aproape de stație, Mocănița mergea încet, datorită drumului îngust și restricției de viteză. Sunetul său ne anunța că trebuie să urcăm în tren.
Am ajuns la Paltin, unde atmosfera era plină de bucurie, cu grătare încinse și cântece tradiționale. Ne-am alăturat distracției, uitându-ne la frigul de afară și bucurându-ne de surprizele pregătite de gazde. Tot la Paltin, muzeul Mocăniței, așezat pe o coastă înaltă, ne-a oferit imagini și povești despre istoria acestui minunat tren.
Cu toate acestea, călătoria s-a încheiat cu o coborâre lungă și frumoasă, iar noi am păstrat în suflet această experiență, gata să o retrăim ori de câte ori vom avea ocazia.
