Mănăstirea Curtea de Argeș este situată în localitatea Curtea de Argeș, în județul Argeș.
De-a lungul istoriei, Mănăstirea Curtea de Argeș a fost supusă mai multor lucrări de restaurare, iar forma sa actuală a fost concepută de arhitectul francez Andre Lecomte du Nouy și arhitectul român Nicolae Gabrielescu, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Lucrările de restaurare au fost finalizate în anul 1885, iar biserica a fost sfințită la data de 12 octombrie 1886.
Un aspect important de menționat este legătura Mănăstirii Curtea de Argeș cu legenda mesterului Manole. Se spune că domnitorul a ales cei mai pricepuți meșteri pentru a construi lăcașul de cult, însă ceea ce construiau ziua se prăbușea noaptea. Într-o noapte, mesterul Manole a avut un vis în care i s-a arătat că dacă își va zidi soția într-unul din ziduri, construcția va rezista. A doua zi, atunci când soția sa, Ana, i-a adus mâncare, Manole a zidit-o în peretele sudic al mănăstirii. După ce construcția a fost finalizată și domnitorul Neagoe Basarab a fost impresionat de frumusețea Mănăstirii, a poruncit ca scările care duceau la acoperiș să fie ridicate, astfel încât mesterii să nu mai poată coborî și să construiască o altă biserică mai frumoasă. În încercarea de a scăpa, Manole și-a făcut aripi din sita pentru a zbura, dar a căzut și, se spune că locul unde a aterizat s-a transformat într-un izvor, reprezentând lacrimile lui Manole. Acest izvor se află în apropierea Mănăstirii Curtea de Argeș.
Istoricul Mănăstirii Curtea de Argeș arată că construcția a început în timpul domniei lui Neagoe Basarab și a durat 3 ani, între 1514 și 1517.
Principalele obiective de vizitat în Mănăstirea Curtea de Argeș includ moaștele Sfintei Filofteea, părți din moaștele Sfinților Serghie, Vach, și a Muceniței Tatiana, precum și Evanghelia Învierii din Sâmbăta Mare, scrisă cu litere de aur de Regina Elisabeta. De asemenea, în această mănăstire odihnesc rămășițele pământești ale regilor Ferdinand și Carol I, precum și ale reginelor Elisabeta și Maria.
