Mănăstirea Cotmeana este cea mai veche mănăstire din Țara Românească și se află în comuna Cotmeana, județul Argeș. Potrivit unor cercetători, mănăstirea datează din anul 1292, conform trăsăturilor arhitectonice. Există însă presupunerea că Mănăstirea Cotmeana este mult mai veche, posibil cea mai veche mănăstire din Țara Românească, unii cercetători sugerând chiar că ar fi o ctitorie a lui Vladislav Vlaicu.
Mănăstirea a fost construită inițial de Radu I, domnul Țării Românești, iar ulterior a fost refăcută de către Mircea cel Bătrân în perioada 1387-1389. A devenit un loc excelent de popas pe drumul dintre Pitești și Mănăstirea Cozia, constituind una dintre ctitoriile importante ale voievodului Mircea cel Bătrân.
Restaurările realizate de către Direcția Monumentelor Istorice între anii 1922-1924, în 1959 și 1972, au dezvăluit formele originale ale edificiului. Ansamblul feudal din Cotmeana include biserica, turnul, clopotnița și zidurile de incintă prevăzute cu goluri de tragere, complexul fiind construit în scopuri strategice și de apărare.
Biserica, construită din cărămidă, este ornamentată în exterior sub cornișa zimțată, cu discuri ceramice colorate, utilizate pentru prima oară în Țara Românească în scop decorativ. În patrimoniul mănăstirii se află cel mai vechi clopot din Țara Românească, donat de jupânul Dragomir în anul 1385.
Mănăstirea Cotmeana are două hramuri: Buna Vestire, sărbătorită la 25 martie, și Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, celebrată la 29 august. Biserica cea nouă are hramul Acoperământul Maicii Domnului, prăznuit la 1 octombrie.
Mai mult, săpăturile arheologice au scos la iveală un tezaur de monede de aur și discuri ornamentale din teracotă, care sunt expuse la Muzeul Județean Argeș.
