Cetatea Ineului este situată în orașul Ineu, pe cursul Crisului Alb, între Munții Zarand și Munții Codru Moma, la o distanță de 57 km față de municipiul Arad.

În anul 1541, cetatea devine o verigă semnificativă în lupta antiotomană a celor trei țări române, iar în 1566 ajunge să fie cucerită de către otomani, aceștia capitulând abia în 1595. În urma victoriei de la Selimbar din 1599, Mihai Viteazul pune stăpânire pe aceste locuri, garnizoana Ineului participând în lupte alături de el. Mai târziu, a fost cucerită de trupele habsburgice, devenind apoi centrul unui regiment graniceresc, iar după anul 1870 a fost reconstruită în stil neoclasic, cu elemente ale Renașterii târzii și ale barocului.

Cetatea este compusă dintr-o curte interioară, dispusă pe două niveluri și având forma unui patrulater cu câte un bastion de apărare în fiecare colț, care permiteau acțiunea eficace a artileriei; încă se pot observa urmele unor deschizături adaptate pentru gurile de foc. Din brațul de ziduri din piatră, tot în forma de patrat, nu au rămas decât puține urme; zidurile erau înconjurate din trei părți de șanțuri cu apă, pe cea de-a patra latură curgând Crisul Alb.

Istoricul Cetății Ineu din orașul Ineu datează încă din anul 1295, menționându-se ca fortificație.