Mănăstirea Sihăstria Putnei este situată în nordul Bucovinei, la 4 km mai sus de Mănăstirea Putna. Prima mențiune documentară este în jurul anului 1466, în timpul domniei Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, când aflăm și despre primul viețuitor al Sihăstriei cunoscut sub numele de Atanasie.

În timpul invaziei armatelor regelui polon Ioan Sobieski (1674-1696), Sihăstria a fost pustiită de cotropitori și a rămas astfel până la pacea de la Karlowitz (1699), când călugării care pribegiseră prin munți s-au întors la locurile lor.

Primul egumen cunoscut al Sihăstriei este Lazăr, un ucenic al sfântului mitropolit Dosoftei al Moldovei (1671-1686). Cu sprijinul marelui vistiernic domnesc Ilie Cantacuzino, el a ridicat o nouă bisericuță de lemn în care, conform izvoarelor, “abia încăpeau patru-cinci sihaștri”.

După două veacuri de pustiire și uitare, la 24 aprilie 1990, când au început lucrările de restaurare la Sihăstria Putnei, aici se aflau doar ruinele vechii biserici din secolul al XVIII-lea. Biserica cu hramul “Buna Vestire” este o construcție din zid de piatră în formă de cruce, căptușită cu cărămidă în interior, cu spațiul compartimentat în altar, naos, pronaos și pridvor închis.

Bine de știut:
În ultimii ani, lucrările de amenajare a acestui așezământ monahal s-au diversificat, iar în ianuarie 2005 a fost ridicată la rangul de mănăstire. Astăzi, aici funcționează o serie de ateliere de croitorie, tâmplărie, sculptură, pictură, înrămat și aplicat icoane pe lemn. În prezent, la Sihăstria Putnei se află în construcție o nouă biserică, având hramul “Izvorul Tămăduirii”.

Locul ideal de pelerinaj, Mănăstirea Putna ne-a dezvăluit de-a lungul timpului lecții de ortodoxie împletite cu învățăturile istorice ale lui Ștefan cel Mare. Mănăstirea este situată la doar 72 de kilometri de Suceava. Potrivit lui Ion Neculce, mănăstirea a fost zidită din ordinul domnitorului Ștefan cel Mare. Amplasamentul a fost ales de către voievod prin tragerea unei săgeți cu arcul din vârful muntelui din apropiere.

Acolo unde s-a înfipt săgeata, Ștefan s-a hotărât să ridice temeliile mănăstirii, un punct de refugiu pentru conducerea cetății sucevene. Construcția a început în anul 1466 și a fost finalizată trei ani mai târziu, în 1469. Preasfințitul care a slujit inițial în această mănăstire a decis ca biserica să poarte hramul “Adormirea Maicii Domnului”. După construcția mănăstirii, Ștefan cel Mare a dispus construirea în apropiere a Casei Domnești, chilii pentru călugări și a zidului de apărare, inclusiv a Turnului Tezaurului, toate lucrările fiind finalizate în 1481.

De-a lungul timpului, mănăstirea a fost victima atacurilor otomane și a numeroaselor incendii. Cu toate acestea, rezistența sa a fost de neclintit, zidurile fiind asemenea unei fortărețe, cu o grosime considerabilă. Odată cu intrarea Moldovei sub dominația Imperiului Habsburgic, aspectul mănăstirii a suferit mici modificări, austriecii decidând chiar construirea unui număr mai mare de chilii.

Frumusețea Mănăstirii Putna este conturată de existența mai multor turnuri. Putem enumera Turnul de la intrare, cunoscut și sub numele de Turnul Eminescu, unde Mihai Eminescu a petrecut câteva nopți în timpul vieții, dar și Turnul clopotniței, construit în anul 1882. Paraclisul a fost ridicat de Iacov Putneanul în 1759 și poartă hramul Sfinților Apostoli Petru și Pavel.

Pe latura de sud se află Casa Domnească (1982 și 1988), recent construită pe temeliile a ceea ce a fost cândva ridicat de dominația habsburgică. Lucrările de restaurare au fost demarate inițiativa Părintelui Teoctist.

Bine de știut:
Dacă dorim să aruncăm o privire în istorie, o putem face în curtea Mănăstirii, unde mai există și astăzi Turnul Tezaurului construit pe vremea lui Ștefan cel Mare. La exterior, biserica este desenată cu un brâu răsucit în torsadă, simbolizând Preasfânta Treime, simboluri regăsite și în tematica interioară a bisericii.