Când rememorăm istoria, nu putem să trecem cu vederea unele vestigii de o importanță deosebită pentru țara noastră, care au marcat trecutul nostru pe aceste meleaguri. Printre acestea, cu mândrie amintim de Sarmizegetusa Regia.

Ruinele vechii cetăți dacice ne evocă cu mândrie figura conducătorului dac, Decebal, însă din păcate, datorită luptelor istorice, aceasta a fost aproape complet distrusă de către Traian, conducătorul Romei din vremea antichității. Situată pe un teritoriu de aproximativ 5000 de kilometri pătrați, la sud de orașul Orăștie, la doar 40 de kilometri distanță, în inima munților Sureanu, Sarmizegetusa Regia a fost inclusă în patrimoniul UNESCO încă din anul 1999.

Aflată la o altitudine de 1200 de metri în Munții Orăștiei, cetatea a fost construită cu scopul de a deveni un punct strategic în fața invaziei romane, având în vedere apărarea a șase localități: Sarmizegetusa, Cetățuia, Blidaru, Luncani, Bănița și Căpâlna. Zidurile cetății aveau o grosime de aproximativ trei metri, fiind construite cu blocuri de piatră masivă, iar înălțimea lor modestă, de doar 5 metri. Cetatea deținea un sanctuar și un mecanism pentru descifrarea secretelor astrale și a ciclurilor cosmice, cunoscut sub numele de calendar circular, datând din secolul III-II î.Hr. Printre elementele deosebite se numără „Soarele de andezit” și sanctuarul mare rotund.

Sanctuarele erau poziționate pe o terasă în fața cetății, foarte aproape de poarta acesteia. Din păcate, din datele istorice nu putem preciza cu exactitate numărul lor, deoarece au fost puternic afectate de-a lungul timpului și în urma invaziei romane, deși istoricii presupun că acestea erau în număr de opt.

De remarcat este faptul că „Soarele de andezit” prezintă asemănări notabile cu celebrul calendar mayaș, reprezentând o veritabilă realizare universală în acest domeniu. În apropierea cetății Sarmizegetusa Regia, turiștii pot găsi diverse pensiuni construite special pentru a oferi cazare și ospitalitate celor interesați de o incursiune în istorie.

Istoria Sarmizegetusei Regiae, situată în satul Grădiștea Muncelului, relatează că aceasta a fost capitala Daciei înainte de cucerirea romană. După această perioadă tulbure din istoria statului dac, romanii au transformat cetatea într-o bază militară, cu intenția de a demola zidurile. În locul acesteia, ei au construit o altă așezare la doar 40 de kilometri distanță, cu dimensiuni și mai mari, denumită „Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa”, care a fost în cele din urmă ridicată cu eforturile poporului dac. Astăzi, comuna Sarmizegetusa se află în locul vechii cetăți romane.

Pentru a ajunge în mijlocul istoriei, este suficient să urmați drumul E68, trecând prin localitățile Castău, Beriu, Orăștioara de Jos, Orăștioara de Sus, Ludeștii de Jos și Costești, având destinația finală Sarmizegetusa. Drumul, ușor accesibil pentru turiști, vă va conduce în partea vestică a cetății dacice.

Ruinele Cetății Blidaru se găsesc la 4 km de Costești, pe platoul situat în partea de sud-vest a comunei Orăștioara de Sus, la altitudinea de 705 m, fiind considerată cea mai puternică fortificație a sistemului defensiv din Munții Orăștiei.

Pe o suprafață de 6.000 mp, se disting urmele a două cetăți, construite în perioade diferite: una așezată pe cel mai înalt punct al platoului, având patru turnuri, iar în interior se păstrează urmele unui turn-locuință.

Prima cetate, cea mai veche, se află în poziția cea mai înaltă și avea patru turnuri la colțuri și un turn interior folosit pentru locuință. Al cincilea turn, mai izolat, servea drept turn de pază în fața intrării. Pe lângă fortificația principală, au fost descoperite urmele unor numeroase turnuri izolate care vegheau văile masivului.

Construcția cetății Blidaru pare să fi implicat și maeștri greci. Ridicată în două etape, cetatea era o veritabilă capodoperă defensivă a acelei perioade, toate construcțiile din interiorul său putând fi folosite în lupta cu un eventual inamic.

De menționat:
În zona Cetății Blidaru se află și o altă construcție, unică în lumea dacică și probabil construită de un maeștri roman sau sub îndrumarea acestuia. Este vorba despre o cisternă de apă, construită în afara fortificației, deoarece izvorul care o alimenta se afla la o altitudine mai joasă. Această cisternă măsoară interior 8/6 metri și are o înălțime de 4 metri.