În orașul locomotivelor cu abur, la Vișeu de Sus, poți afla istoria evreilor, de ce au ales să trăiască în aceste locuri până în 1944, la marea deportare, care erau ocupațiile lor și dacă aveau sau nu ceva special.
Mendel Friedmann a fost ultimul evreu din orașul Vișeu de Sus și s-a stins din viață în anul 1998. Supraviețuitor al Auschwitz-ului, s-a întors în orașul său natal și a locuit acolo până la sfârșitul vieții. A trăit într-o modestă casă de lemn, pe ulița de altădată a evreilor, nu departe de măreața sinagogă, care în anii ’70 a fost demolată. A fost înmormântat deasupra orașului, pe dealul evreiesc, alături de strămoșii săi, eveniment care a însemnat și ultima înmormântare din cimitirul iudaic, acum cel mult vizitat de turiști.
Pentru a nu uita cei care iubesc o parte din istoria locului, a fost ridicată o casă în memoria celor dispăruți fără urme. Astfel, într-o casă mică de lemn evreiască, salvată de la demolare, a luat naștere un spațiu memorial desăvârșit, și anume „Crâșma Carpatică – Elefant”.
Aici, poți savura un ceai cald, un pahar de vin fiert, medita sau discuta despre tot ceea ce s-a întâmplat cândva și, mai ales, despre ceea ce a marcat acest teritoriu. Muzeul cafenea „Elefant” se adresează atât turiștilor, cât și localnicilor obișnuiți care nu își doresc să uite o parte din trecutul lor. Vizitatorii pot astfel să se familiarizeze cu calea ferată forestieră, fără a intra în contradicție cu respectul și admirația pentru istoria acestei comunități.
Denumirea „Elefant” provine de la prenumele ultimului proprietar evreu al fabricii de cherestea, care până în 1940 se afla exact pe locul muzeului, domnul Alexander Elefant. Clădirea muzeului „Elefant” se află lângă calea ferată forestieră și a fost refăcută complet pentru a semăna cu tot ceea ce a fost cândva.
La intrare, vei fi întâmpinat de o cafenea confortabilă, iar tot interiorul este construit și amenajat din lemn, cu două mese, scaune vechi și o sobă de teracotă. În cea de-a doua cameră, vei observa sala muzeului. Întrucât majoritatea locuitorilor evrei din Vișeu de Sus care au dispărut au trăit în condiții modeste, sala muzeului păstrează o atmosferă simplă și modestă: mobilierul este simplu, constând într-o masă veche de lemn, un sfeșnic pentru lumânări și o sobă din teracotă. Încă de la intrare, două fotografii mărite reprezentând un bărbat în vârstă și un tânăr, vechi locuitori ai schetetl-ului, privesc spre vizitatorul care intră. În jurul camerei, nouă panouri relatează istoria populației evreiești din Vișeu de Sus, modul în care au trăit și motivele dispariției lor. Textele scurte, ordonate tematic în română, germană și ebraică, sunt ilustrate pe fiecare panou prin câteva fotografii alb-negru.
Configurația camerei și informațiile concise de pe panouri încurajează meditația; totuși, vizitatorii se pot așeza la masa din mijlocul camerei, pot citi, studia sau discuta cu alți vizitatori.
Muzeul cafenea „Elefant” aduce omagiu celor pierduți, care rămân simbolic prezenți în această încăpere.
