Munții Apuseni, parte integrantă a lanțului muntos Carpații Occidentali, se remarcă prin vârful lor cel mai înalt, Curcubăta Mare, cunoscut și sub numele de Vârful Bihor, ce atinge altitudinea de 1849 de metri.

Acești munți sunt delimitați la nord de Râul Barcău, la sud de Râul Mureș, la vest de Dealurile și Câmpia de Vest, iar la est de Depresiunea Colinară a Transilvaniei. În cadrul Munților Apuseni se găsesc peste 400 de peșteri.

Formarea Munților Apuseni a avut loc în cadrul orogenezei alpino-carpato-himalayane, aceștia fiind considerați munți tineri, rezultați din procese de încrețire. Compuși dintr-un mozaic divers de roci, cu preponderență de calcar, acest aspect explică prezența numeroaselor peșteri în zonă. În total, Munții Apuseni găzduiesc peste 400 de peșteri.

Printre cele mai notabile peșteri se numără Peștera Urșilor și Peștera Meziad. Masivele muntoase sunt dispuse radial din centru, intrând în contact direct cu Câmpia de Vest și formând depresiuni distincte precum Zarand, Beiuș și Borod.