Muzeul de Istorie din Roman, sub administrarea Complexului Muzeal Județean Neamț, găzduiește colecții bogate de materiale cu origini dacice, rezultate în urma cercetărilor efectuate la Cetatea de la Brad și la alte așezări de pe Valea Siretului, precum și vestigii medievale ale orașului.

Prima sală de la etaj este dedicată prezentării începuturilor orașului Roman, prin expunerea unor materiale descoperite la cele două cetăți, Cetatea de Lemn și Pământ și Cetatea Nouă a Romanului, cea de piatră. Primele șase vitrine adăpostesc numeroase urme materiale descoperite la această cetate, dintre care se remarcă o frumoasă ceramică cenușie, lucrată la roată și decorată prin stampilare.

Ultima sală de la etaj prezintă dezvoltarea economică a orașului la începutul secolului XX. Cea mai bogată activitate este legată de contribuția orașului Roman la Primul Război Mondial, atât prin regimentele cu care a participat la această confruntare, cât și prin câteva personalități româșcane.

Clădirea, construită în prima jumătate a secolului al XIX-lea, a fost declarată monument istoric.

Istoricul Muzeului de Istorie din Roman datează din 1 septembrie 1957.

Adresa Muzeului de Istorie din Roman:
Localitate: Roman
Strada: Cuza Vodă nr. 19

Biserica Armenescă din Roman, construită în anul 1609 de reprezentantul armenilor Agopsa, surprinde prin arhitectura sa distinctă și elegantă. Turnul-clopotniță, anexele și decorațiunile au fost adăugate în secolul al XIX-lea. Edificiul a fost ridicat pe locul unei vechi biserici, cumpărată de la sași în 1355, iar arhitectura sa remarcabilă emană frumusețe și eleganță.

Biserica prezintă un plan cruciform, abside laterale dreptunghiulare și absida altarului semicirculară, având un soclu masiv de piatră cioplită și o suprafață exterioară prevăzută cu asize pe orizontală. Rozetele de piatră care împodobesc absidele laterale, ancadramentele la cele 19 ferestre și cornișa profilată cu denticuli alungiți adaugă o notă deosebită de frumusețe construcției.

Interiorul este decorat cu profile și sculpturi în piatră, inspirate din arta orientală cu motive armeniene, persane sau arabe. Senzația de monumentalitate este amplificată de amplitudinea bolților, sprijiniți pe aceleași arce subțiri, caracteristice bisericilor moldovenești.

Între anii 1830-1831, biserica a fost supusă unui proces de înnoire, perioadă care este evidențiată și pe catapeteasma bisericii. O renovare capitală a avut loc între anii 1863-1868, sub îndrumarea arhitectului Brandel de Daggendorf din Bavaria.

Bine de știut:
Pictura iconostasului și a icoanelor de pe pereții naosului și pronaosului reflectă influența artei armene și a fost realizată, cel mai probabil, în timpul lucrărilor din 1863-1868. Cea mai veche icoană din biserică, ale cărei origini sunt cunoscute, datează din anul 1797, dar există și icoane nedatate care pot fi mult mai vechi.