Așezată pe versantul sudic al munților Bodoc, în curbură Carpaților, la 67 km nord-est față de Sfântu Gheorghe (Covasna), Balvanyos se distinge ca o stațiune balneoclimaterică permanentă.

Izvoarele minerale abundente, cu compoziții variate (feruginoase, bicarbonatate, clorurate, calcice, sodice, carbogazoase, hipotone), emanatiile post-vulcanice (mofetele) și bioclimatul sedativ se alătură pentru a crea condiții ideale de odihnă și tratament.

Printre procedurile oferite turiștilor se numără electroterapia, hidroterapia, termoterapia, kinetoterapia și aerohelioterapia. Rocile vulcanice și sedimentare din sol au contribuit la formarea mai multor izvoare de apă minerală, utilizate cu succes în tratarea afecțiunilor stomacale și intestinale, precum și a problemelor de inimă și ale sistemului vascular.

Proprietățile curative ale apelor minerale de la Balvanyos sunt consacrate de localnici, care le utilizează de-a lungul timpului în tratarea diverselor afecțiuni. Exploatarea lor în scopuri balneologice a început în 1938.

Chiar dacă stațiunea nu dispune de numeroase ștranduri cu ape termale sau minerale, ea rămâne un loc recomandabil datorită peisajului deosebit, fiind o zonă pitorească unde te poți simți cel mai aproape de natură.

În inima pădurii, descoperi una dintre apele miraculoase care izvorăște din Muntele Puturosul. Este vorba despre o apă carbogazoasă cu un iz nu prea plăcut, însă cu efecte terapeutice excelente, recomandată în special pentru probleme gastro-intestinale.

Chiar dacă drumul către vârful muntelui nu este ușor, Balvanyos merită acest sacrificiu, fie pentru apa minerală, fie pentru aerul curat, sau măcar pentru atracțiile turistice din zonă: Ruinele Cetății Balvanyos, Cimitirul Păsărilor, Lacul Sf. Ana, Tinovul Mohos, Balta Dracului și multe altele.

Tratamentul oferit include afecțiuni stomacale și intestinale, precum și afecțiuni ale cordului și ale sistemului vascular.

Cunoscută și sub numele de “ținutul iadului”, “peștera sinucigașilor” sau “grota sulfuroasă”, Peștera Puturosu nu poate fi explorată, deoarece, așa cum sugerează și denumirea, o vizită acolo ar putea fi fatală.

Situată în masivul Ciomat-Puturosu, peștera reprezintă o veche galerie de sulf aflată la o altitudine de 1.052 m. Debitul său este de 3.000 m3 de gaz zilnic, transformând-o în cea mai eficace mofetă uscată din Europa.

În secolele XIV-XVIII, din această peșteră s-a extras sulf. Datorită emanării letale de hidrogen sulfurat, aici vin cei care își doresc să-și pună capăt zilelor. Bolnavi incurabili, tineri dezamăgiți în dragoste sau oameni care s-au săturat de sărăcie aleg să-și încheie socotelile cu viața în grota cu pereții înGalbeniți de sulf.

Din cauza celebrității tragice pe care o are această peșteră, localnicii se feresc să vorbească despre ea.