Situată într-un frumos defileu al Văii Runcu, în bazinul hidrografic al Râului Săpânța, Cascada Covatari are o cădere de aproximativ 20 de metri. Cunoscută și sub numele de Cascada Runcu, aceasta se caracterizează printr-un debit bogat și constant, coborând printr-un culoar format în spintecătura stâncii de andezit.

Cascada Covatari poate fi admirată atât de sus, cât și de la baza sa, unde aerul este puternic îmbibat cu vapori de apă rezultați din căderea tumultoasă. Fiind unul dintre cele mai importante obiective turistice din Maramureș, Cascada Covatari merită vizitată de toți cei care doresc să își petreacă vacanța într-un cadru natural spectaculos.

Cum se ajunge la Cascada Covatari:
Accesul este posibil atât dinspre satul Săpânța, cât și dinspre Cheile Tătarului sau Cabana Agris.

Chiar dacă ni se pare de-a dreptul curios atunci când dorim să-l vizităm drept punct de atracție turistică, în realitate, Cimitirul Vesel din Săpânța este un obiectiv turistic destul de important. Am putea considera locația drept unică în lume având în vedere stilul umoristic funebru. Niciunde în lume nu vom putea vedea un cimitir atât de… vesel, am putea spune.

În regiune, moartea reprezintă desprinderea sufletului de acest pământ și trecerea sa într-o altă dimensiune. Așadar, fiecare locuitor nu mai privește cu ochi triști despărțirea, considerând-o un semn de bucurie. Cu ajutorul cimitirului vesel, localitatea Săpânța a putut fi cunoscută atât în țară, cât și în străinătate.

Pe crucile de la capătul fiecăruia sunt desenate în picturi destul de “stângace” anumite aspecte populare din viața celui înmormântat. Crucile sunt astfel decorate într-un stil destul de vesel, fiind făurite și desenate de meșterii populari din regiune. Pe epitaf sunt scrise mesajele celui decedat către cei care sunt încă în viață și turiștilor. În stil vesel, cel înmormântat pare că le transmite rudelor și prietenilor câteva mesaje binevoitoare. Mesajele sunt scrise în forma de versuri, în care sunt stipulate anumite calități și defecte ale decedatului în așa fel încât să își poată aminti lumea de persoana înmormântată, cunoscând-o astfel așa cum a fost ea în viață.

Stan Ioan Pătraș și Dumitru Pop Țincu au inițiat stilul acestui cimitir, fiind făuritorii a peste 800 de cruci de acest gen. Aceștia au construit crucile din lemn de stejar în așa fel încât să se asigure durabilitatea cimitirului, un monument de artă în țara noastră. Tradiția le-a fost luată de urmașii lor, aceștia fiind la rândul lor înmormântați în acest cimitir vesel din Săpânța.

Iată câteva versuri ce reușesc să aducă zâmbetele pe buzele oricui îl vizitează:
“Sub această cruce grea,
Zace biata soacră-mea.
Trei zile de mai trăia,
Zaceam eu și cetea ea.
Voi care treceți pe aici,
Încercați să n-o treziți,
Că acasă, dacă vine,
Iarăși cu gura pe mine.
Da, așa eu m-oi purta,
Că-napoi n-a întoarce.
Stai aicea, dragă soacră-mea.”