Stațiunea este situată în partea de sud-vest a României, la o altitudine de 168 m, la doar 8 km distanță de granița cu județul Mehedinți și la numai 25 de km de frontiera cu Serbia.

Băile Herculane, cea mai veche stațiune balneară din lume, reprezintă un amalgam cultural și arhitectural conservat încă din perioada Imperiului Roman, fiind, de altfel, “vinovată” pentru existența acestei stațiuni deosebite. Pacienții care decid să vină aici pentru tratament vor beneficia atât de un tratament clasic, bazat pe calitatea apelor termale sulfuroase, clorurate, calcice, sodice și oligominerale, cât și de unul axat pe tehnici moderne precum diverse metode de fizioterapie, masaje și electroterapie.

În plus, un aport semnificativ la refacerea pacienților îl are și peisajul montan deosebit. Șederea acestora este condimentată de atracțiile turistice din împrejurimi. Datorită factorilor de mediu naturali, care au permis dezvoltarea unei zone cu potențial terapeutic, turiștii suferinzi își vor putea remedia afecțiunile interne și externe. Factorii naturali includ un climat de depresiune intramontană, cu influențe submediteraneene; ape minerale izotermale și hipertermale (38-60 °C), slab radioactive, hipotone, cu diferite compoziții chimice:

• sulfuroase, clorurate, calcice, sodice;
• clorurate, sodice, calcice;
• oligominerale.

Posibilități de tratament în stațiunea Băile Herculane includ: aerohelioterapie, băi termale în bazin descoperit, băi termale sulfuroase și sărate, în vane și bazine acoperite; buvete pentru cura internă cu ape minerale; instalații de hidrotermoterapie (inclusiv sauna); electroterapie; chinetoterapie; hidrochinetoterapie în bazine; inhaloterapie; și cură de teren. De asemenea, din stațiune se pot organiza excursii la ruinele băilor romane, Pestera Hoților (Grota Haiducilor), Grota cu Aburi, Crucea Albă, și altele.

Legenda Băilor Herculane are o origine care se întinde pe o durată de aproape două milenii. Bazele stațiunii au fost puse în anul 102 d.C. de împăratul Traian, iar romanii au introdus cultul balnear preluat de la greci, pe care l-au ulterior dezvoltat. Numele stațiunii, de la care provine și numele societății noastre, vine de la zeul Hercules, fiul lui Zeus și al frumoasei Elena, consacrat în mitologia romană ca patron al izvoarelor termale, simbol al puterii și echilibrului între forța fizică și cea spirituală.

Romanii au construit aici, la Therme Herculi (Ad Aquas Herculi Sacras), temple, băi, monumente și statui închinându-le zeilor Hercules, Aesculap și Hygieia. Atestarea documentară a stațiunii datează din anii 153 d.C. În perioada civilizației romane, stațiunea de pe Valea Cernei a constituit un important punct de atracție pentru aristocrația Romei antice. Impresionați de puterea miraculoasă a apelor sacre de pe Valea Cernei, romanii sosiți în Dacia le-au dedicat un adevărat cult balnear sub tutela lui Hercules.

Din perioada romană au rămas numeroase vestigii, cum ar fi apeducte, băi, statui, monede și tabule votive ridicate ca semne de mulțumire aduse zeilor pentru vindecare. După 1718 (Pacea de la Passarovitz), începe istoria modernă și contemporană a Băilor Herculane, în cadrul Imperiului Austriac. Din 1736 începe reconstrucția și modernizarea băilor, cu granicerii banățeni construind aici majoritatea edificiilor din stațiune, care poartă amprenta unui baroc austriac impresionant.

Mai trebuie menționat că în anul 1999, Termele Romane, cuprinse în monumentala construcție a hotelului Roman, au fost readuse în circuitul turistic, astfel încât vizitatorii hotelului au posibilitatea să urmeze tratamentul balnear în aceleași condiții cu cele ale guvernatorului provinciei, generalul roman Marcus Aurelius Pius. După retragerea administrației și armatei romane, în timpul împăratului Aurelian și sub presiunea populațiilor migratoare, băile au cunoscut un declin semnificativ în comparație cu perioada de strălucire din vremea romană. În 1736, generalul Andreas Hamilton, guvernator al Banatului din partea regelui Carol, reface băile și menționează existența termelor lui Hercules, Higeea și Esculap. Izvorul cu cel mai mare debit este Hercules, care izvorește sub Hotelul Roman și este marcat pe harta cu numărul 9.

Stațiunea a fost vizitată de-a lungul timpului de mari personalități, printre care împăratul Iosif al II-lea, împăratul Francisc I și împărăteasa Carolina, împăratul Franz Joseph și împărăteasa Elisabeta. În 1852, împăratul Austriei considera Băile Herculane ca fiind “cea mai frumoasă stațiune de pe continent”, iar împărăteasa Elisabeta, pasionată, îndrăgita, distinctă și armonioasă Sissi, scria într-un jurnal intim în care Băile Herculane erau o prezență distinctă și incitantă.

În stațiune există Muzeul Nicolae Cena, ale cărui colecții au început să fie constituite începând cu anul 1922. Existenta neîntreruptă de două milenii a stațiunii Băile Herculane a fost favorizată de eficacitatea miraculoasă a izvoarelor termale, considerate un “dar al zeilor”, și de pitoreasca așezare a stațiunii într-o vale adăpostită de munți, de o frumusețe aparte.

Dotarea tehnico-edilitară de prim rang, la un confort de înaltă ținută și bogată diversificare a metodelor de tratament, de la cura balneară clasică la diverse metode de fizioterapie și electroterapie, masaje, acupunctură etc., au conferit acestei stațiuni un înalt grad de atractivitate. Multiplele mijloace de recreere și divertisment, restaurante, baruri, terase de vară, bazine de înot cu apă termală, sauna, masaj, biliard etc., precum și posibilitățile de drumeție și excursii în stațiune și pe Valea Cernei, constituie o atracție în plus pentru vizitatorii orașului stațiune balneară Băile Herculane.

Tratament:

• Boli de piele;
• Boli ale sistemului nervos periferic;
• Boli ale aparatului locomotor;
• Intoxicații și boli ale aparatului respirator;
• Afecțiuni ginecologice;
• Boli ale tubului digestiv;
• Boli de nutriție.

Izvoare minerale la Băile Herculane:
Băile Herculane găzduiesc în total 17 izvoare minerale, dintre care doar 8 sunt utilizate în mod curent. Cu excepția izvorului Hercule, care conține apă termală sărată, toate celelalte ape sunt termale sulfo-saline. Principalele izvoare includ:

1. Izvorul artezian Regina Maria: Ape termale sulfo-saline, tasnește de la o adâncime de 274 m și atinge o temperatură de 54°C. Este unul dintre cele mai fierbinți izvoare și furnizează apa pentru băile sulfuroase din stabilimentul Regina Maria.
2. Izvorul Elisabeta: Ape termale sulfo-saline cu o temperatură de 55°C, alimentează stabilimentul cu același nume.
3. Izvorul Dragalina: Temperatură de 41°C, alimentează stabilimentul Dragalina.
4. Izvorul Ileana: Temperatură de 46°C, alimentează stabilimentul cu același nume.
5. Izvorul Iosif: Temperatură de 54°C.
6. Fantana pentru ochi: Temperatură de 54°C.
7. Izvorul Hercule: Apă termală salină, cu o temperatură variabilă între 20 și 67°C din cauza infiltrării apei de ploaie în apa termală.
8. Izvorul Tamăduirii (Hygea): Temperatură de 48°C, apa sa este utilizată doar în cadrul curei interne.

Izvoarele termale de la Băile Herculane se remarcă și prin radioactivitatea lor semnificativă. Conform lui Loisel și Mihailescu (1921), radioactivitatea apelor termale de aici se apropie de cea a celor de la Vichy și Mont Dore. Băile sulfuroase sărate generează o stimulare generală a tuturor funcțiilor organismului, în special a celor de eliminare, având simultan un efect sedativ. Băile sărate luate la o temperatură scăzută stimulează asimilația și hematopoieza.

Apele termale de la Băile Herculane se prezintă sub forma fenomenelor fumeroliene, caracterizate prin prezența unei cantități mari de vapori de apă, bogăție în acid sulfhidric și cloruri, probabil rezultate din descompunerea clorurii de amoniu. Apele termale sunt în general limpezi, cu miros de sulf, cu excepția celor de la izvoarele Hercule și Tamăduirii.