Înconjurată de un peisaj de vis, printre dese păduri de foioase și conifere, Mănăstirea Moldovița se află situată între pâraiele Ciumarna și Moldovița, în Munții Bucovinei. Chiar dacă legendele mănăstirii sunt demne de luat în seamă, putem reține faptul că aceasta s-a aflat sub ocrotirea voievozilor Mușatini încă din momentul construcției.
De-a lungul timpului, mănăstirea a fost victima unor alunecări de teren care au spulberat-o din temelii, iar ruinele vechii mănăstiri se văd și astăzi în apropiere de noua construcție. Ridicată din ordinul voievodului Petru Rareș, dorind parcă să respecte tradiția începută de tatăl său Ștefan cel Mare, noua mănăstire a avut ca punct de finalizare a construcției anul 1532, concurând construcția cea veche dărâmată de alunecările de teren din secolul al XV-lea.
Din ordinul său, mănăstirea a devenit o mică fortăreață, având în același timp și un veritabil rol de apărare împotriva trupelor inamice turcești. Ajungând aici, nu poți să nu remarci frumusețea și strălucirea icoanelor, vechi de secole, ale căror valoare este inestimabilă. Culoarea care predomina pe pereții mănăstirii este galbenul pal, contrastând parcă perfect cu nuanțele de albastru ale Voronețului. Nu putem să nu amintim cea mai importantă pictură a Mănăstirii Moldovița – denumită Răstignirea, situată în naos, având veritabile asemănări cu opera iconografă italiană. Tot aici, putem remarca, pe lângă icoanele deja cunoscute atât în țară, cât și în străinătate, celebre evenimente istorice, pictate în mare detaliu pe pereții acesteia.
Bine de știut:
Hramul Mănăstirii este „Buna Vestire”.
Mănăstirea ne dezvăluie un muzeu bine pus la punct, ce conține anumite manuscrise culturale și religioase. Aici putem remarca Tetraevangheliarul (1613) și o psaltire (1614). La fel de bine păstrate au fost și broderiile dăruite de Ștefan cel Mare fiului său, dar și jiltul domnesc din perioada domniei lui Petru Rareș.
