Cetatea Oradea reprezintă un monument arhitectonic din România, fiind una dintre puținele cetăți utilizate și în prezent. Circumferința cetății măsura 2.500 de pași. Existau cinci bastioane prevăzute cu tunuri, acoperite cu “paturi” de culoare roșie. Comunicarea între bastioane nu era posibilă, fiecare bastion având poartă proprie, comandant și santinele. Bastioanele, având forma unui triunghi, dispuneau de cupole din piatră folosite ca puncte de observare.
Zidul cetății avea o înălțime de 40 de “rifi” (aproximativ 10 metri) și o lățime de 10 “rifi” (aproximativ 2,50 metri), fiind construit din piatră solidă, pe care s-a așezat un val de pământ sub forma unui dig. De la bastionul de est, înconjurând cetatea, zidul era împodobit cu un brâu din piatră cioplită. La poartă se afla un orologiu. În interiorul cetății existau 10 prăvălii, 150 de case mai mici din piatră, o cameră pentru soldați, trei mori și o temniță “afundată ca un iad”.
Palatul princiar măsura 1.500 de pași în perimetru și avea cinci turnuri, dintre care două realizate din “ceramică roșie”. Trei turnuri serveau drept depozite pentru muniție, locuind aici aga ienicerilor. Palatul avea patru porți, din care doar una era folosită. Biserica din interior a fost transformată în geamie. Sub administrația otomană, atât cetatea, cât și orașul, au fost reconstruite.
În prezent, în incinta cetății funcționează Facultatea de Arte Vizuale a Universității din Oradea.
Istoricul Cetății Oradea din Oradea: Cetatea a fost construită începând cu secolul al XI-lea și a devenit în timp o emblemă a orașului, individualizându-se printr-o formă pentagonală unică în Estul Europei. În afara zidurilor cetății, funcționau o bibliotecă, un observator astronomic, o tiparniță și o școală.
