Amplasate la marginea poienii cu același nume, Cascadele Beușniței reprezintă un monument al naturii cu o valoare turistică, geologică și peisagistică semnificativă.
Succesiunea impresionantă de cascade de-a lungul râului Beu în amonte de Lacul Ochiul Beiului formează cunoscutul ansamblu al Cascadelelor Beușniței. Acestea sunt integrate în Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița și se înalță la o înălțime de 15 metri, reprezentând astfel cea mai înaltă cascadă din serie.
Originea acestor cascade este strâns legată de acțiunea apei care, timp de milenii, a modelat terenul calcaros al substratului. Acestea pot fi grupate în două categorii distincte: cascadele din porțiunea inferioară, cuprinse între confluența Beușniței cu Beiul și Poiana Beușniței; și cascadele din porțiunea superioară, caracterizate de traiectorii verticale și sunetul puternic al apei căzând în dornă adâncă. Cea de-a treia cascadă este cea mai sălbatică, apa alunecând în numeroase perdele, printre mușchi.
Accesul la Cascadele Beușniței nu este deloc ușor, datorită obstacolelor întâlnite la confluența Beușniței cu Ochiul Beiului. Potrivit unei legende locale, apele spumoase ale cascadei simbolizează voalul de mireasă al unei pastorite îndrăgostite de fiul Beiului. Apa care curge din cascada se întâlnește apoi cu cea din izvorul care alimentează Lacul Ochiul Beiului, continuându-și drumul vesel către vărsare.