Curtea domnească din Bacău a fost reședința lui Alexandru, fiul lui Ștefan cel Mare, în perioada 1481-1496. Ruinele vechii Curți Domnești datează din vremea domniei lui Ștefan cel Mare și păstrează vestigii ale casei, cum ar fi pivnițele, și ale turnului-locuință.
În ansamblu, se găsește și biserica “Adormirea Maicii Domnului” – Precista, construită din cărămida de către Alexandru, fiul lui Ștefan cel Mare, între anii 1490-1491. Aceasta reprezintă un exemplu tipic al ctitoriilor domnești din acea epocă. Biserica a fost ulterior reparată de către domnitorul Vasile Lupu în anul 1641.
De menționat este faptul că Curtea domnească de la Bacău a reprezentat în acea perioadă centrul administrativ, de control și de organizare al Țării de Jos.