Biserica Aluniș datează din anul 1274 și face parte din circuitul monumentelor rupestre din România, fiind unul dintre cele mai vechi lăcașuri de cult. Biserica este atestată documentar din 1351 și a funcționat ca schit mănăstiresc până în anul 1871, după care a devenit biserica satului. Are hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”.

Pe creasta stâncii în care este săpată biserica, a fost amenajat un loc de odihnă, meditație și observație, fiind cioplit în piatră un jilt. În jurul bisericii și în jurul jiltului sunt săpate numeroase cruci, din diferite perioade de existență a schitului.

Bine de știut:
Legenda atribuie ctitoria unor ciobani care, auzind un glas divin, au săpat în piatră până au găsit o veche icoană a Maicii Domnului. Aici s-a săpat apoi o biserică, în piatră, care a fost multă vreme schit. Numele ciobanilor, Vlad și Simion, sunt gravate în piatră, în sfântul altar.